Cea mai mare mănăstire de maici din România este mănăstirea Văratec, unde mai mult de 400 de măicuțe își duc traiul prin rugăciune și muncă. Până în anul 1839 a fost sub administrarea mănăstirii Agapia, acum este independentă.
În satul mănăstiresc Văratec sunt în jur de 180 de căsuțe modeste, cu pereții colorați în alb sau albastru, atent îngrijite și înfrumusețate cu flori viu colorate. În Căsuțele tradiționale tărănești locuiesc maicile. La fel de îngrijite sunt și curțile din jurul caselor. În acest sat mănăstiresc, s-a retras și poeta Veronica Micle după moartea marelui poet Mihai Eminescu și tot aici este și înmormântată.
În casele îngrijite își duc veacul câte 3-4 maici, care își câștigă singure traiul. De altfel, fiecare monah ce trăiește în comunitate are propriile îndatoriri pentru bunul mers al lucrurilor.
Viața aici se desfășoară după reguli stricte care au fost puse pe hârtie încă din anii 1800, după ce mănăstirea a devenit independentă.
O plimbare pe ulițele strâmte ale sătucului descoperă priveliști superbe, până în depărtare, unde străjuie falnic Cetatea Neamț. Peisajul submontan cu păduri dese de brad și pajiști întinse sunt martori ai vieții liniștite, cu sens pe care o duc măicuțele în această mănăstire.
Acesta s-a dezvoltat după modelul satului rămânesc, conexiunea cu natura și spiritualitatea fiind elementede bază în traiul din această comunitate.
Pe lângă apropierea de locurile eminesciene, peisajul pitoresc, ospitalitatea și generozitatea măicuțelor este o atracție spre aceste locuri pline de liniște, frumos, rugăciune. Aceste locuri sunt adevărate muze de inspirație.
Cei care vor să aibă parte de liniște, încărcare duhovnicească au posibilitatea de a fi găzduiți în aceste căsuțe tradiționale.
La orice vizită aici merită să gustați din savuroasele plăcinte sau produse de patiserie pregătite în brutăria mănăstirii.
