Mănăstirea Agapia a fost construită în anul 1642. Este una din cele mai mari mănăstiri de maici din România, unde viețuiesc peste 300 de măicuțe. În afara incintei mănăstirii, se găsesc 141 de case construite în stilul tradițional al zonelor de munte. Prispa, cerdacul, coloanele din lemn, piatra sunt elemente recurente în acest ansamblu de căsuțe. Multe din acestea au o vechime de 150-200 de ani, ceea ce confirmă și deosebita valoare istorică sau artistică.
Aici locuiesc o mare parte a măicuțelor care au ales viața spirituală la această mănăstire.
Pentru că au tot fost întrebate cum e viața la mănăstire, a fost amenajată și deschisă spre vizitare una din casele frumos amenajate, cu construcție specifică zonelor de munte. Această casă poarta denumirea de Muzeu Vivant.
Timp de 160 de ani mănăstirea și casele din jur au fost locuite de călugări, ca mai apoi, la dorința mitropolitului Veniamin Costache al Moldovei, cel care își dorea să înființeze un seminar de preoți la Mănăstirea Socola din Iași, un grup de 50 de maici au luat locul călugărilor, fiind atestată și prima școală pentru maici unde se învață limba greacă, meșteșugurile țesătoriei și broderiei. În 1949 s-a înființat seminarul cu durata cursurilor de 4 ani, unde veneau fete de la toate mănăstirile din zona Moldovei. În satul mănăstiresc, maica Elisabeta Străjescu a construit o căsuță cu cerdac unde venea adeseori Alexandru Vlahuță sau pictorul Nicolae Grigorescu.
Disciplina, liniștea și încărcarea emoțională sunt lucruri unice pe care le găsim în căsuțele îngrijite ale maicilor din jurul mănăstirii. Acestea fac ca o plimbare pe străduțele înguste să fie o experiență unică, relaxantă. Rar te vei întâlni cu o măicuță, cum fiecare are propia ascultare pe parcursul unei zile. În orice moment al anului ai veni, ulițele și căsuțele au un farmec aparte.
