Aproximativ la jumătatea drumului forestier ce leagă Mănăstirea Sihăstria de Mănăstirea Agapia se află Mănăstirea Sihla. Situată la 1000 m altitudine într-o zonă stâncoasă a Obcinei Sihla, din Munții Stânișoarei. Lăcașul de cult își începe istoria încă din secolul XII.
Încă din anii 1200 în zona Mănăstirii Sihla au trăit sihaștri, fiind una din cele mai recunoscute sihăstrii ale Moldovei. Aceste locuri stâncoase oferă liniște, singurătate, și mai mult sunt greu de pătruns. Din aceste motive sunt apreciate de pustnici, care își doresc să conserve tradiția, rânduiala, evlavia.
Biserica este construită din lemn în stilul clasic al bisericilor moldovenești în secolul XVIII de către familia Cantacuzino. În anul 1813, biserica cu hramul Nașterea Sf Ioan Botezătorul a fost renovată, având aceeași înfățisare și astăzi cu temelie din piatră. De asemenea în a doua jumătate a anilor 1900 a fost restaurată în întregime.
Biserica are o singură turlă, interiorul fiind împărțit între altar, naos și pridvor. Catapeteasma este sculptată în lemn de tei și poleită în aur, datând din secolul al XVII-lea.
De curând ansamblul de chilii a fost refăcut pentru a răspunde nevoilor obștei mănăstirești.
Pe prispa îngustă a unei stânci, nu departe de biserica și chiliile mănăstirii, a fost construită bisericuța dintr-un brad care păstrează și astăzi intimitatea și atmosfera unei epoci de demult. Bisericuța are formă de corabie, fiind acoperită cu sită și căptușită pe interior cu scândură.
Cunoscută pentru viața sihaștrilor, în apropierea mănăstirii, pe o potecă tainică, se află Peștera Sfintei Cuvioase Teodora, locul unde a trăit și s-a rugat ani de-a rândul sfânta, dornică să ducă o viață de sihastru. Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla și-a petrecut în jur de 40 de ani ca pustnic în apropierea Mănăstirii Sihla pe final de secol XVII, început de secol XIII.
Priveliștea ce se poate admira de deasupra mănăstirii este superbă. Se vede atât lăcașul de cult, dar și valea ce se întinde în față.
