Ajuns la Mănăstirea Agapia, poți profita de ocazie pentru a vizita casa memorială Alexandru Vlahuță, ce a fost inaugurată ca muzeu național în anul 1958. Chiar dacă are atât parter, cât și etaj, se pot vizita doar camerele de la etaj. În prezent este administrată de Mănăstirea Agapia.
Cu o privire deasupra satului monahal, casa a fost construită de sora scriitorului care a ales să se călugărească după ce a rămas văduvă. Impresionează prin arhitectură sau prin obiectele expuse în muzeu.
Până să o găsești, mergi pe un drum îngust, pitoresc, de o parte și de alta fiind chiliile măicuțelor ce își duc traiul aici. La prima vedere, casa marelui scriitor pare una ca oricare alta, cu o arhitectură românească specifică zonei, însă obiectele pe care le adăpostește te duc pe urmele creației și literaturii românești. În vitrine sunt expuse ediții ale operelor scrise de Alexandru Vlahuță, sala mare este locul unde se întâlnea scriitorul cu tovarășii săi de condei, aici fiind fotografii cu el, familia și prietenii săi scriitori.
În mijlocul salonului este o masă din lemn masiv, cu scaune frumos decorate, parcă animate de razele soarelui care pătrund prin ferestrele mari ale casei. Cele două dormitoare sunt simplu mobilate, au paturi cu tablii, icoane, scaune cu tapiserii în culori aprinse, tablouri, bufet cu o oglindă, lămpi vechi.
Expoziția mai cuprinde mobilierul original, reviste din acea perioadă, scrisori, obiecte personale.
Scriitorul își petrecea verile împreună cu sora și mama sa în satul Agapia care era și un loc de odihnă sau refugiu. Din relatările măicuțelor, în pridvorul casei aveau loc cenaclurile literare la care luau parte prieteni ai scriitosului, printre care și Nicolae Grigorescu, I.L Caragiale, George Coșbuc.
