Alte muzee și case memoriale din Neamț

Casa Memorială “Veronica Micle”, Casa Memorială “Mihail Sadoveanu”, Muzeul de Istorie și Etnografie.

  • Reviewuri 0 Reviews
    0/5
  • Stilul vacanței
      Copii, Cultură, Familie
    • Dificultate Ușor
      1/3

    Casa memorială „Veronica Micle”

    Nu există alt nume care să fie asociat atât de bine cu poetul național Mihai Eminescu cum este cel al scriitoarei Veronica Micle. În vechiul centru al orașului Târgu Neamț se află Casa memorială „Veronica Micle”, refăcută după planul original și amenajată ca muzeu în 1984. Aici, vizitatorii pot descoperi fotocopii, manuscrise, cărți și obiecte personale care au aparținut poetei, cum ar fi un scrin, un suport de cărți, o călimară, sau prima ediție a volumului său de poezii.

    Casa memorială „Mihai Sadoveanu”

    În Vânători-Neamț se află casa unde scriitorul Mihai Sadoveanu a locuit între 1944 și 1961. Nu mai puțin de opt romane au fost scris aici, printre care „Nada florilor” sau „Nicoară Potcoavă”. Puțini știu însă că, inițial, această clădire a fost palat arhieresc și a aparținut Mitropoliei Bucovinei până în 1947. După revoluție, casa a fost retrocedată bisericii, iar acum muzeul este administrat de monahi.

    Muzeul de istorie și etnografie Târgu Neamț

    Pentru o incursiune în istoria ținutului, trebuie să mergeți la Muzeul de istorie și etnografie din Târgu Neamț. Aici veți descoperi urme ale existenței umane pe aceste meleaguri din neolitic și epoca bronzului. Tot în muzeu veți putea admira instalații și unelte tradiționale țărănești, precum și costume populare specifice zonei etnografice Târgu Neamț.

    Muzeul comunei „Vanatori Neamt”

    Comuna Vânători Neamț are o bogată istorie. Cei interesați de istoria locului pot trece pragul muzeului din centrul comunei. Sunt prezentate valoroase materiale etnografice, de artă populară, tipărituri vechi, numismatică, materiale arheologice.

    Muzeul Vivant

    Din dorința de a arăta cum este o zi din vața unui monah, în special a măicuțelor de la Mănăstirea Agapia, în 2013 s-a deschis spre vizitare una din casele din satul mănăstiresc. În căsuța mobilată și ornată cu grijă se pot găsi icoane, obiecte bisericești, broderii, covoare realizate în mănăstire. În cele 3 ateliere (de țesut și broderie, de olărit și de brutărie) cei interesați își pot testa îndemânarea și creativitatea.

    Muzeul de etnografie Vasile Găman, sat Lunca, comuna Vânători Neamț

    Muzeul de Etnografie Vasile Găman, clădire ce are aspectul unei case tradiționale specifică acestor locuri. Colecția expusă cuprinde aproximativ 3000 de piese confecționate sau colectate de-a lungul vremii. Încă de când ajungi în fața muzeului, poarta de intrare îți face posibilă ,,întâlnirea” cu Burebista, Decebal, Traian, Ștefan cel Mare, Dragoș Vodă și Mihai Viteazul, chipurile acestora fiind atent sculptate pe o hartă a României. Dacă îți dorești  să vezi câte ceva din modul de viață din satul românesc tradițional, obiectele expuse aici îți vor satisface curiozitățile. Dintre acestea menționăm: unelte agricole foarte vechi, măști și vase de ceramică,manuscrise, icoane pictate pe lemn, costume populare.

    Muzeul Etnografic ,,Nicolae Popa”, Târpești

    La 10 km de orașul Târgu Neamț, se află localitatea Târpești, locul unde a trăit artistul popular Nicolae Popa. Aici puteți admira muzeul sătesc, colecția de artă populară cu sculpturi în lemn și piatră, măști folclorice, costume populare, piese arheologice descoperite cu ocazia săpăturilor de la așezarea neolitică Târpești, monede sau unelte tradiționale. Întreaga amenajare a curții exterioare îți ofera impresia unui muzeu în aer liber, unde natura și arta se îmbină armonios.

    Sinagoga și Cimitirul Evreiesc

    Istoria din Ținutul Zimbrului ne dezvăluie faptul că în perioada interbelică, comunitatea evreiască reprezenta o treime din populația orașului, fapt ce a condus la construirea unor lăcașe de cult, numite de aceștia, sinagogi. Ocupațiile evreilor erau în domeniul meșteșugăresc și negustoresc, comerțul cu vite sau textile. După perioada comunistă mulți evrei au migrat din zona Târgu Neamț.

    Cu toate că de-a lungul timpului au existat 8 sinagogi, în prezent, a rămas una singură, denumită Sinagoga Meseriașilor, situată în spatele Policlinicii din oraș.

    Comunitatea numeroasă a evreilor în zonă este dovedită de mărimea cimitirului evreiesc existent în Târgu Neamț. Pe pietrele tombale este scrisă istoria bogată a comunității evreiești ce a locuit aici.

    Monumentul-mausoleu al Vânătorilor de Munte

    Vizita în Ținutul Zimbrului poate fi și o călătorie în istorie, în vremuri de război. Dovada o reprezintă Monumentul-mausoleu al Vânătorilor de munte, situat pe terasa creată pe Culmea Pleșului, pentru a putea fi observat cu ușurintă. Acest monument amintește de data de 27 iulie 1917, când vânătorii de munte pleacă la luptă pentru apărarea patriei în Primul Război Mondial. La Târgu Neamț a fost creat primul Corp al Vânătorilor de Munte de către regele Carol al II-lea.

    Catalogarea ca și monument este dată de faptul că reprezintă o operă arhitecturală și  de artă de mari proporții, destinată să comemoreze faptele de vitejie ale eroilor căzuți pe câmpul de luptă. De precizat este că, vizita la acest monument se poate face la orice oră și este gratuită, trebuie doar să ne rezervăm puțin din timpul călătoriei pentru a face și o scurtă incursiune în istorie.

    Pe data de 3 noiembrie sunt comemorați eroii din primul Război Mondial cu paradă militară.

    Izvoare sărate

    Unul din cele mai vechi izvoare de apă sărată este Slatina, pe versantul estic al Culmii Pleșului, deasupra satului Lunca, comuna Vânători Neamț, cu o atestare de peste 8000 de ani, considerat a fi cel mai vechi sit de exploatare a sării din Europa și chiar din lume. Izvorul Slatina a fost  folosit nu doar de civilizațiile neoliticului,  mai târziu fiind sursă de sare pentru prepararea și conservarea hranei pentru locuitorii din zonă, sursă de comerț  și tratamente pentru diferite afecțiuni. Așadar, dacă vrei să afli povestea unui izvor vechi de peste 8000 de ani, ori îți dorești să iei acasă puțin din lichidul magic, acea picatură de slatină pentru bucate, sau pur și simplu vrei să te bucuri de priveliștea și aerul curat, nu ezita să ajungi în zonă.

    Sursele sărate de la Oglinzi-Băi, ne dezvăluie izvorul de la Fântâna Corugea, utilizat încă  din vechime, dovadă stând siturile de pe raza acestuia, frecventate în neo-eneolitic și epoca bronzului. În prezent, izvorul este foarte puțin utilizat, dar în trecut era o sursă de apă intens frecventată. Locuitorii din zonă spun că după cel de-al Doilea Război Mondial, oamenii satului mergeau cu carele pentru a se aproviziona cu apă sărată, iar exploatarea cea mai intensă era în perioada Crăciunului, când era nevoie de această saramură pentru conservarea cărnii. Fântâna se află la marginea pădurii, locul unde iarna, spun localnicii, vin animale sălbatice precum cerbi, căprioare sau mistreți. Pe de altă parte, în secolul al XIX-lea aceste surse de apă de la Oglinzi au fost captate și folosite în scop medical în cadrul Stațiunii balneare Oglinzi. De menționat este faptul că în apropierea acestor izvoare s-au găsit fragmente ceramice, fragmente de vas cu picior, cenușă sau diferite materiale arheologice.

    Să pornim așadar, cu sau fără toiag în mână pe pantele anevoioase din ținut, să dăm curs istoriei, să descoperim izvoare și ape cu proprietăți tămăduitoare și să ne bucurăm de natură, exact  așa cum a fost lasată de civilizațiile străvechi.

    Resurse de apă sărată găsim și la Bălțătești, locul unde datorită acestor izvoare a fost posibilă ridicarea unei stațiuni balneoclimaterice și de recuperare medicală.  An de an vin aici turiști care fie au nevoie de tratamente medicale, fie vor să se bucure de liniștea și frumusețile naturii, să afle istoria locului pe unde altădată au trecut personalități culturale importante ca Garabet Ibrăileanu, acesta inspirându-se în romanul ,,Adela” de frumusețea Bălțăteștiului, ori Calistrat Hogaș și Mihail Sadoveanu, mărturie stând casele memoriale din regiune.

    Documentele spun că zona era cunoscută încă din epoca bronzului, când de aici se extrăgea sarea, zona fiind bogată în așa numitele izvoare de slatină.  Pe vremea utilizării izvoarelor de către principii Cantacuzini se spune că erau cunoscute trei izvoare de sare:Olga, Elena și Gheorghe, denumite după numele famiilor pe care le stăpâneau.

    Încă de când cobori Pădurea Mare, dinspre Crăcăoani, Izvorul Văii Sărata te invită să-l descoperi străbătând a sa cărare tăinuită, iar alături de el satul Bălțătești se arată ca o înfățișare compactă, cu împrejurimi pline de istorie și pitoresc.