Linia de cazemate din cel de-al Doilea Război Mondial a fost pe lângă pârâul Ursului – Pometea – Dealul Buburuzului – Băile Oglinzi, gura văii Culeșa – Groși – Săcunța- Moișa, iar punctele românești de observație se aflau pe dealul Nemțișorului, fără ca acestea sa aibă vizibilitate spre localitățile Brusturi, Poiana, Groși, Târzia, Boroaia și Bodești.
La dispoziția apărătorilor există o linie cu cazemate din beton cu armament antitanc, șanțuri antitanc, locașuri de tragere, puncte de observare, erau construite în doua etaje, unul semiîngropat, pentru muniție, iar celălalt pentru tragere și personal, comunicarea se facea prin pământ prin cabluri de telefon. Cazematele erau în așa fel săpate încât tancurile nu puteau trece, sau dacă ar fi trecut, oricum aveau un moment de dificultate, de care se profita pentru a deschide focul asupra lor. Cazematele erau foarte bine întârite, cu un strat gros de pământ și camuflate în teren.
