Așezată la poalele Muntelui Vasan și lângă pârâul Secu, mănăstirea are forma unei cetăți medievale, cu ziduri groase, turnuri de apărare și turle înalte. Mănăstirea adăpostește un tezar, pe care Nicolae Iorga l-a numit „marea minune a Secului” și care conține veșminte, manuscrise, tipărituri, obiecte de metal prețios, foarte valoroase din punct de vedere istoric și artistic.
Muzeul mănăstirii prezintă obiecte de mare preț, precum Sf Aer dăruit de Nestor Ureche în anul 1608, o Evanghelie tipărită la Mănăstirea Neamț în 1821 cu elemente de argrint, două chivote dăruite de Safta Brâncoveanu, confecționate din argint aurit sau o cruce îmbrăcată în argint din anul 1592. Dar unul din cele mai prețioase daruri primite de mănăstire este icoana Maicii Domnului „Cipriota”, care a fost inițial în Biserica Sf Nicolae din Cetatea Neamț.
Povestea tezaurului de la Secu este interesantă pentru că acesta trebuia dus în Rusia, în 1916, dar un călugăr l-a ascuns într-un loc secret pe care a refuzat să-l divulge autorităților. Astfel, tezaurul de la Secu poate fi acum admirat de vizitatori, în timp ce restul Tezaurului României a rămas încă în mâinile rușilor.
Originile acestui lăcaș de cult sunt în anii 1500, când pe aceste locuri s-au așezat un grup de sihaștri, care au întemeiat Schitul Zosima. În secolul al XVII-lea prezintă o dezvoltare importantă și tot atunci se construiesc ziduri de apărare și biserica din curtea mănăstirii de către Nestor Ureche. Ansamblu mănăstiresc a suferit modificări de-a lungul anilor. Cele mai mari distrugeri s-au făcut în anul 1821 în timpul luptelor revoluționarilor eretiști cu turcii. Ultima luptă câștigată de turci a dus la incendierea mănăstirii.
Actualul ansamblu s-a construit treptat, ultimele renovări, construcții realizându-se în urmă cu câțiva ani. Zidul de piatră depășește pe unele locuri 3 m în grosime și 9 în înălțime. Prezintă turnuri la colțuri și pe latura intrării. Unul din turnuri a fost amenajat ca locuință de ctitorii acestui lăcaș, familia boierului Ureche.
Arhitectura bisericii Tăierea Capului Sf Ioan Botezătorul prezintă atât elemente moldovenști, cât și muntenești.
